«

»

Print this Post

Cum am făcut eu 30 de ani – partea 1

turning 30

La aproape doi ani de la schimbarea prefixului, mi-am făcut timp să public în sfârșit draft-ul pe care îl începusem cu ceva vreme înainte de 30. N-a fost despre curaj, a fost despre momentul potrivit. Întotdeauna este despre asta.

Ce se spune despre femeia la 30 de ani

S-au vehiculat multe drame în jurul vârstei de 30 de ani și am asistat chiar eu la câteva, mai ales în rândul femeilor. Părea că este vremea judecății, vremea în care societatea pune femeia la zid și o ia la întrebări, toate standard, așteptând din partea ei explicații pentru punctele pe care nu le-a bifat, deși, aceeași societate, nu dă doi bani pe explicații, în general. Părea că sunt condamnată la o depresie, chiar și mică, indiferent că aveam să o conștientizez sau nu.

Înainte să fac 30 – documentarea

Recunosc faptul că m-a pus pe gânduri, așa că, analitică din fire, am început să mă documentez. Nu, n-am apelat la studiile cercetătorilor britanici, pentru că încercam să evit preconizata depresie, dar mi-am rugat câțiva prieteni care au trecut deja pe-acolo și au depășit fabuloasa vârstă, să scrie despre asta.

Cum a fost pentru ei, ce asteptări aveau, ce planuri și-au facut, ce spaime și ce vise, ce adevăruri supreme credeau că dețin și mai ales, cum au trecut toate acestea testul timpului. Și credeți-mă că am niște prieteni extraordinari, care sunt demni de toată încrederea, așa că aveam de gând să-i cred pe cuvânt.

Rezultatul documentării sau cum au văzut alții trecerea de 30 

Câțiva oameni dragi au răspuns pozitiv la apel și m-am bucurat nespus pentru faptul că și-au făcut timp să scrie. Întotdeauna am avut prieteni magici și veți fi de acord cu mine că a meritat cercetarea.

Dacă urmează să faci 30 de ani și nu ești sigură cu ce se mănâncă, iată mai jos cuvintele unei femei puternice, pe care o admir nespus de mult și care este extrem de specială pentru mine: Laura FrunzăIdei pentru părinți și copii.

Prietena mea, Monica, împlineşte mâine 30 de ani şi m-a întrebat dacă n-aş putea scrie pe blog un articol despre cum e să împlineşti 30 de ani: cum te simţi, ce aşteptări ai de la viaţă, dacă tragi linie şi vezi ce ai realizat până atunci şi aşa mai departe. Cum Monica e una dintre prietenele mele speciale (genul acela de om cu o rezervă infinită de bunătate şi răbdare), n-am putut s-o refuz, aşa că m-am pus pe scris.

Numai că atunci când am deschis efectiv pagina şi am început să scriu, mi-am dat seama că eu n-am trăit, efectiv, “criza” de la 30 de ani. Motivul? Mă consideram, conform standardelor sociale, “realizată”, adică eram măritată, aveam un copil, un job fain şi rate la casă. Acum, cinci ani mai târziu, îmi dau seama că “realizarea” aceea era falsă şi impusă. Societatea te presează să te măriţi, să faci copii, să te aşezi la casa ta, nu care cumva să se ducă de râpă ordinea socială. Şi atunci, dacă ajungi la 30 de ani, şi n-ai cele de mai sus, eşti considerată “ratată”, începe presiunea, şi exterioară (da’ tu nu te mai măriţi?) şi interioară (mai ales dacă eşti single şi fără perspective) şi e normal să te simţi deznădăjduită aşa că în loc să serbezi cei 30 de ani cu tort şi şampanie, îţi vine să rămâi doar tu singură cu şampania. Cu două sticle, de preferat. Şi o cutie mare de îngheţată. Plus sticla aia de vin pe care o păstrai pentru ocazii speciale.

Din fericire, femeile care împlinesc acum 30 de ani au altă mentalitate. […]

Restul textului pe blogul Laurei Frunză – Femeia la 30 de ani. Merită fiecare cuvințel!

 

 

Hai să păstrăm legătura:
RSS
Facebook
Instagram

Permanent link to this article: http://www.prinochideac.ro/cum-am-facut-eu-30-de-ani-partea-1/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>