«

»

Print this Post

Frica de cărțile mari

Slow reader revoltingȘtiți termenul de slow reader? Nu contează, numele spune totul, iar în dicționar, dacă ar fi, cu siguranță ar fi fotografia mea în dreptul său, pentru o ilustrare mai clară.

Nu cred că m-a deranjat vreodată faptul că citesc încet, pentru că este forma mea de relaxare, în ritmul meu – LENT. Așa, și? E vreun concurs de câștigat, ceva de demonstrat? Nici gând! Ce-i drept, mă uitam cruciș la oamenii ăia care citesc cu viteza luminii, dar după cum spuneam: nu e concurs, fiecare cu plăcerile lui.

Dar sentimentele aveau să mi se schimbe odată cu intrarea în viața mea a Clubului de carte Litera. E o comunitate fabuloasă, cu oameni atât de frumoși în diversitatea lor, încât evident că-mi doresc să fiu acolo, printre ei, la fiecare întâlnire. Nimic mai simplu, mi-am spus! FEAR OF BIG BOOKS

Toate bune și frumoase, până când mi-am dat seama că fetele astea minunate, care au job-uri, hobby-uri, unele și copii, citesc, nene, nu se joacă! Spre surprinderea mea, ziua lor are tot 24 de ore! Nu știu cum și când citesc, dar cu siguranță citesc RE-PE-DE. Așadar, de unde eram fericită și relaxată cu noutățile din viața mea, îmi dau seama că este loc pentru o îmbunătățire, dacă tot am sesizat nevoia: să citesc mai repede.

Nu-i nimic, Liuță – îmi spun – orice se poate! Puțină organizare și disciplină și gata.

Și ce să vezi: Universul nu stă degeaba, nu… M-a ajutat să pornesc provocarea cu cititul, mi-a dat chiar un brânci, dar s-a gândit să mă vindece și de o fobie mai veche: cărțile groase. Așadar, pentru următoarea întâlnire la Clubul de carte Litera avem de citit Amprenta omului – Sebastian Faulks. Nici mai mult, nici mai puțin de 825 de pagini!

Ce să zic, altă dată nici nu m-aș fi apropiat de asemenea monstru, dar ceva din interiorul meu (frica… ăăă, pardon: respectul față de Laura probabil :D) îmi șoptea: Hai, pune mâna, răsfoiește-o, pare blândă… 

Era clar de la început că trebuie să mă organizez, nu glumă, altfel n-am șanse de izbândă. Așadar, am luat numărul de pagini, l-am împărțit la numărul de zile, mi-am planificat timp de citit constant, l-am strecurat printre cusături și alte plăceri personale și gata! Cu speranță înainte!

Pentru a avea o imagine de ansamblu, cărămiduța asta are 825 de pagini, 725 de grame și 38 de milimetri grosime. Îmi cedează oamenii locul în metrou când mă văd cu ea și mă aștept la orice pas să fiu amendată pentru posesie de arme albe, ș-alta nu. Dar partea frumoasă este că după ce am trecut de zbuciumul meu superficial legat de grosimea cărții, l-am descoperit pe Faulks și mi-a plăcut ce-am găsit. Nu e monstrulețul chiar atât de înspăimântător precum credeam și, cine știe, poate nu mă duc totuși la club cu tema nefăcută.

Illustration from http://fabafter40.tumblr.com/ 

Hai să păstrăm legătura:
RSS
Facebook
Instagram

Permanent link to this article: http://www.prinochideac.ro/frica-de-cartile-mari/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>