«

»

Print this Post

Lanterna aproape roșie

lanterna rosie - Road Grand Tour - prin ochi de ac

Uneori am impresia că viața mea este compusă parțial din meme-uri de-alea super haioase de genul Așteptări vs Realitate, așezate frumos pe slow motion cât să le pot contempla în pace. Dar într-un final, e mult mai distractiv să-ți amintești de momentele alea în care ai tras ca vai de tine și-ai înjurat în gând, dar ai scos-o la capăt. Alea-s momente Kodak! Fotografii multe și frumoase, cu toți concurenții (făcute de domnu’ Inginer), găsiți AICI.

Cursa Campionilor 2016- Road Grand Tour

Parcă și numele te-ar duce cu gândul, puțin, așa, la ce-ai putea să te aștepți într-o astfel de cursă, nu? Parcă? Ei, aș! Nici vorbă! Nu în cazul meu! Eu am văzut că-i cursă de șosea și mi-am zis: Asta este! Cursa pe care o așteptai! Așa că n-am mai stat pe gânduri și m-am înscris! Păi ce, nu sunt eu campioană? Păi n-am evoluat eu de la dărâmat tomberoane pe trotuar cu bicicleta la cucerit munții pe două roți? Cam-pi-oa-nă, vă spun eu! Clar, cursa asta este pentru mine!

Bine, dacă e să fiu sinceră, de fapt mereu am invidiat băieții care aveau tricou de-ăla cu Road Grand Tour și am vrut și eu! Prea era el frumos! Și-am mai primit și un bidon de apă cu Tour de France, care pe deasupra este și galben, în perfectă asortare cu rinocerul meu de bicicletă. Afacere bună, parol!

Cu rinocerul printre gazele

Am spus că era concurs de șosea, nu? Adică de viteză, da? În mintea mea totul era foarte clar, că de-aia mă și înscrisesem (pe lângă tricou și bidon, viteza era un alt motiv). Doar că, uitasem un aspect important al chestiunii în cauză: ce viteză?

Eu de la start m-am așezat mai la coadă, într-un colț, să nu deranjez pe nimeni. Mă așteptam să se plece în forță și n-aveam chef să mă înjure vreun flăcău vânjos, că-mi strica zenul de dimineață și era păcat. Mai bine stau eu cumințică aci la coada turmei, zic, nu de alta, dar să mă obișnuiesc.

În jurul meu, cât vedeai cu ochii, gazele (să le zicem cursiere) grațioase, gata să sprinteze sub dulcea pedalare a biciclistului/ biciclistei din dotare. Eu, evident, îmblânzitoare de rinocer urcat pe catalige (să-i zicem MTB 29er cu slick-uri), gata să dezlănțui toată forța aia multă pe care… oups, am uitat-o acasă? Și START!

Nu apuc să dau de două ori din pedale, că deja se sacrificaseră niște gazele pe altarul asfaltului și tot plutonul s-a oprit pentru o clipă. Nu mă grăbeam oricum, dar mă simțeam în formă, relaxată, plină de încredere. Până să clipesc de două ori, ce să vezi, că nu mai vezi: rămăsesem fraierică geamantan, ultima, de aveam impresia că s-a dat vreo alarmă de evacuare a zonei și eu, cum n-aud bine, am ratat-o. Mă uit la vitezometru: 33 km/h. Viteză, nene!! Mă uit în urmă, nimic: chiar eram ultima! Ce-au fugit așa? Unde-i toată lumea?

Lanterne rouge – Chasing a dream

lanterna rosie - Road Grand Tour - prin ochi de acȘi-atunci mi-am imaginat că am un felinar roșu atârnat de coada bicicletei și-am început să râd! Am început să râd pentru că îmi dădeam seama că eu îmi scoteam sufletul și abia ajunsesem la 33 km/h, în timp ce gazelele mele pedalau cu 60 km/h și deja mă ajungeau din spate la turul doi!

Dar nu mai conta! Important era că eram acolo și trebuia s-o duc la bun sfârșit, chiar și așa, cu felinarul ăla virtual și roșu după mine. Și tură după tură, se accentuau crampele menstruale, începeam să văd în ceață și îmi repetam în continuu, ca o mantră: Măcar să termin! Trebuie să termin!

Și-am terminat, fir-ar mama ei de cursă de gazele! Și nici măcar ultima! Am făcut 13 amărâte de ture, din ce în ce mai grele, pe care n-aș fi reușit să le fac totuși dacă nu era domnu’ Inginer al meu- cel mai minunat om ever!! – care mi-a făcut rost de două fiole de algocalmin (pe care mi le-a servit rapid, dublu-sec, într-un bidon gol de apă) și m-a alimentat cu apă în timp ce eu îi spuneam cu suflarea sfârșită și palidă la față că Nu există să renunț! Apoi mă rostogoleam mai departe pe șosea, cuminte, pe margine, să nu deranjez gazelele.

Și medalia mea de finisher 

Am fost așa dezamăgită că nu s-au dat medalii de finisher! Pe bune, cu gândul la medalia aia amărâtă am pedalat ultimul tur, mai ales că plecasem de-acasă setată pe ideea că fetele (dacă ne adunam mai multe și aveam start separat, știiiiu) pedalează 1 oră plus 1 tur (nu 1 oră jumătate plus 1 tur), dar asta este! Oricum îmi cumpărase domnu’ Inginer bidon de apă cu Finisher, să aibă ce-mi da la schimb pe traseu. S-a potrivit la fix.

Podiumul fermecător – premierea fetelor

 Road Grand Tour - cursa campionilor 2016- prin ochi de ac

După cursă, după biscuiții cu ciocolată oferiți de organizatori, după puțină odihnă și multă apă, m-am bucurat de festivitatea de premiere, unde fetele au fost radioase și fermecătoare, indiferent de echipa din care făceau parte sau nu, indiferent de categoria de vârstă. Pe unele le știu personal și-mi sunt tare dragi sufletului, pe celelalte le știu doar din online și le admir cu la fel de mult drag. O comunitate de femei puternice (nu doar fizic) care mă inspiră și mă provoacă în același timp, să încerc să fiu mereu mai bună și cine știe, să ajung și eu acolo printre ele într-o zi. Vârsta chiar nu contează!

Fotografii multe și frumoase, făcute de domnu’ Inginer în timpul cursei, găsiți AICI. 

Concluzia: vreau (și) cursieră! 

Mai mult ca niciodată s-a cuibărit ideea asta în mintea mea, așa că am început să caut informații: ce mărime mi-ar trebui, ce dotări ar trebui să aibă pe ea, de ce buget am nevoie, unde găsesc una second hand și așa mai departe. Sunt abia în stadiul de idee și cercetare, dar simt că nu mai este cale de întoarcere. Vreau și eu să fiu gazelă din când în când (că oricum nu renunț la rinocer!). 

 

Hai să păstrăm legătura:
RSS
Facebook
Instagram

Permanent link to this article: http://www.prinochideac.ro/lanterna-aproape-rosie/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>