«

»

Print this Post

Să bați din palme cu o singură mână

FLANAGAN Sa bati din palme cu o singura mana

 

Deși departe de ororile războiului din Europa, Bojan Buloh nu poate scăpa de amintirea acestora. Refugiat împreună cu familia tocmai în Tasmania- Australia, acesta visează la o nouă viață alături de Maria lui și de fiica lor, Sonja, însă își dă seama în scurt timp că trecutul nu poate fi îngropat la rădăcina eucalipților uriași, oricât de mult ar încerca. Oricât de mult s-ar refugia în băutură.

Oamenii beau nu ca să se bucure de prezent, ci dintr-un motiv mult mai presant, din dorința de a uita trecutul și a nega viitorul. Destinația lor nu era plăcerea, ci uitarea și voiau să ajungă acolo cât mai curând posibil.

Toate aceste rămășițe ale trecutului, înfipte adânc în conștiința bărbatului care a văzut mult prea multe nenorociri, nu-i sunt fatale doar lui: mutilează totul în jur. Maria lui pleacă, Sonja n-are ce face și rămâne, transformându-se într-un om împietrit cu fiecare dos de palmă primit, cu fiecare lacrimă înghițită, cu fiecare picătură de sânge ștearsă de pe perete. Iar după ani de chin, pleacă și ea, întrerupând orice legătură cu tatăl ei pentru vreo două decenii.

 

Sonja își aminti cum la sosirea în Sydney, cu ani în urmă, fusese frapată mai ales de indiferența orașului. (…) Că ești în toate mințile sau nebun, orașului nu-i păsa, se străduia să nu știe. În oraș avea senzația de libertate, simțea că face parte dintr-o frăție uriașă a celor căzuți, care refuzau, toți, să recunoască faptul că diavolul e pe urmele lor.Viețile trăite cu un scop existau doar în zvonuri și în reclame. (…) Orașul o umplea de anonimatul altora și, în oceanul acela, al nimicniciei împărtășite, unde oamenii erau luați drept simpli pui de incubator și munceau ca niște vite, fiind oameni doar în coșmaruri, Sonja se simțea, în sfârșit, mai în largul ei.

 

Plecarea Mariei devine încă de la început urzeala întregului roman, în jurul căreia se țes dramatic și violent, destinele celorlalți doi membri ai familiei: Bojan și Sonja. Tinerețea dură a lui Bojan își întinde umbrele însângerate și scăldate în alcool până dincolo de ființa lui. Mătură totul în cale, ca un potop și cel mai probabil va avea același efect asupra viitoarelor generații, chiar și după moartea sa.

 

Lemn și dantelă, floare de colț, pădure de eucalipt. O nouă viață, cu aceleași personaje. O nouă locație, cu aceleași suflete cangrenate. Un roman amar, tulburător, care captivează totuși prin metaforă.

 

Cartea a stârnit adevărate controverse în cadrul Clubului de carte Litera de ieri, unde am disecat cu interes întreaga structură și personajele romanului Să bați din palme cu o singură mână – Richard Flanagan, Editura Litera. Unora le-a părut veridică povestea, altora nu, unii au văzut povestea de dragoste, alții au văzut doar violența, unii au condamnat personajele, alții le-au luat apărarea. Dar până la urmă, așa arată validarea unui roman pe care îl punem la categoria DE CITIT, nu? 

FLANAGAN Sa bati din palme cu o singura mana

 

Hai să păstrăm legătura:
RSS
Facebook
Instagram

Permanent link to this article: http://www.prinochideac.ro/sa-bati-din-palme-cu-o-singura-mana/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>