Uneori este în regulă să renunți

A fi puternic nu înseamnă să duci toate luptele, ci să înveți că uneori este în regulă să renunți. Știi că ești puternic atunci când nu mai simți nevoia să-ți demonstrezi forța cu orice preț. Știi că ești puternic atunci când nu mai cauți validarea la fiecare pas, când ai curajul să te privești adânc în ochi și să-ți dai voie să renunți. Să-ți dai voie să stai pe fundul prăpastiei în nemișcare, pentru a vedea mai clar încotro să o apuci.

Trebuie să atingi fundul prăpastiei

Nu le mai spune oamenilor că n-au motive să se simtă deznădăjduiți. Da, în comparație cu alții, suntem sănătoși, avem un acoperiș deasupra capului și nu ne este amenințată ziua de mâine. Cel puțin atât cât știm. Dar asta nu înseamnă că uneori nu ni se mai dărâmă universul sau că nu simțim cu vârful degetelor de la picioare că am atins fundul prăpastiei. Și atunci, pentru câteva momente, ne așezăm acolo, pe fundul prăpastiei, privim în jur și ne odihnim puțin. Avem nevoie de asta. Nu înseamnă că ne complacem, nu înseamnă că am renunțat complet la a găsi o soluție. Însă avem nevoie de momentele acelea pentru a putea privi adânc în noi. Abia atunci vom găsi puterea să ne facem avânt pentru a ieși din prăpastie.

Nu-mi spune că nu-mi face bine

Dacă ai fost vreodată acolo, pe fundul prăpastiei, știi că nu te ajută vorbele alea de încurajare de pe margine. Le spui și tu uneori, pentru că nu știi ce altceva ai putea spune. Nimănui nu-i plac oamenii supărați, afectați de diverse situații. Am vrea să-i vedem pe toți veseli, chiar fericiți. Iar așa ajungem să purtăm măști în public, pentru ca acasă, când le dăm jos, să descoperim cum prăpastia devine tot mai adâncă. Nu , pe termen lung nu face bine să rămâi în starea asta de renunțare, dar uneori ai nevoie de ea. Uneori pur și simplu nu ai energie decât pentru a respira. Și-atunci e bine să te așezi pe fundul prăpastiei și să privești adânc în tine.

Privește adânc în tine

Ca în cazul doliului, există niște stadii pe care trebuie să le parcurgi pentru a te reface frumos și cu rănile bine cicatrizate. Iar trăirea doliului este unul dintre cele mai importante. Dacă nu-ți dai voie să-ți trăiești durerea, să-ți plângi pierderea, de orice fel ar fi ea și oricât de stupidă ar părea celor din jur, nu faci decât să bagi sub preș niște emoții puternice. Iar cu proxima ocazie, îți vor exploda în față, fără să știi de unde vin cu atâta forță. Desigur că va trebui să te ocupi de ele într-un final, așa că mai bine privește acum adânc și sincer în tine. Ceea ce simți este real, iar lecțiile pe care urmează să le înveți sunt atât de frumoase și de necesare.

Lasă-mă să nu fiu bine pentru o vreme

Mai ales cei apropiați, simt nevoia să intervină când te văd acolo, pe fundul prăpastiei. Vor să-ți întindă o mână de ajutor, dar nu știu exact cum s-o facă. Astfel ajung să spună celebrele O să treacă, E doar o etapă, Totul va fi bine, Nu te mai gândi la asta... Le-am spus cu toții la un moment dat, evident. Doar că pe fundul prăpastiei ele se aud altfel: Bagă-le sub preș! Nu te mai gândi la asta, poate așa o să dispară. O vreme, desigur. Plus că nu-mi place să te văd așa, le am și eu pe-ale mele. Nu te mai plânge, n-a murit nimeni. E o prostie, știi bine! Peste ani vei rîde de asta.

Cu toate bunele intenții, cele de mai sus nu prea ajută. Din contră: te fac să vrei să stai și mai mult pe fundul prăpastiei. Dacă vrei să ajuți, nu încerca să reprimi sentimentele celui aflat acolo, jos, cu ochii privind în gol.

Știu că vrei totuși să ajuți

Și dacă totuși vrei să ajuți cu ceva, iată câteva idei:

  • Nu discuta cu alții care nu sunt implicați direct, doar ca fapt divers, de conversație. Dacă ți-au fost încredințate niște stări, înseamnă că cineva a avut încredere în tine. Respectă intimitatea celui de pe fundul prăpastiei;
  • Nu aduce mereu în discuție situația dureroasă și nu-i mai tot pune aceleași întrebări. S-a cam discutat tot ce era de discutat, probabil. Lasă rănile să se cicatrizeze;
  • Nu încerca să diminuezi durerea celuilalt cu exemple din experiența personală. Nu, nu ajută pe nimeni că și tu ai trecut prin asta, decât dacă ai și urmarea: cum ai făcut să mergi mai departe;
  • Nu spune că înțelegi. Poate că da, ai trecut prin exact același lucru la un moment dat, dar suntem diferiți. Fiecare cu experiențele și contextul lui. Nu, sigur nu înțelegi, dar nici nu trebuie să te chinui. Este suficient să asculți.
  • Dacă nu ești psiholog, nu da sfaturi. Este suficient să asculți, să fii alături și să nu judeci. Momentan celălalt nu este pregătit să găsească soluții, abia încearcă să-și dea seama ce și de ce s-a întâmplat.
  • Scoate-l din casă, dar nu te supăra dacă uneori te va refuza. Atunci întreabă dacă n-ar fi mai bine să iei o sticlă cu vin și să mergi tu în vizită, să vedeți un film sau pur și simplu să sporovăiți despre diverse. Orice altceva.
forgive

JASON STEPHENSON

Iartă chiar dacă nimeni nu și-a cerut scuze

Uneori este în regulă să renunți. Să ierți și mai apoi să renunți la a mai căra bagajul voluminos al amintirilor peste tot după tine. Te ține pe loc și se usucă iarba sub picioarele tale. Mai bine iartă și ia cu tine, în buzunarul de la piept, lecția prețioasă pe care-ai învățat-o stând acolo, pe fundul prăpastiei, o vreme. Iartă chiar dacă nimeni nu și-a cerut scuze. Și cel mai important: iartă-te pe tine că n-ai avut curajul să-ți asculți vocea interioară la timp. Toată lumea greșește. Toți suntem în căutarea fericirii. Toți avem suflet bun, chiar dacă uneori, alții rămân secerați în urma noastră.

Let's get social
Facebook
Facebook
Instagram

Permanent link to this article: http://www.prinochideac.ro/uneori-este-in-regula-sa-renunti/

2 comments

  1. Esti minunata! Esti atat de minunata!

    1. It takes one, to know one!

Leave a Reply

Your email address will not be published.